Elementele sferei cerești 

Punctul situat exact deasupra observatorului (intersecția verticalei locului cu sfera cerească) se numește zenit. Punctul de pe sferă diametral opus zenitului, situat exact sub observator, se numește nadir. Planul ce trece prin observator și este perpendicular pe verticala observatorului intersectează sfera cerească după un cerc mare; acesta se numește orizontul observatorului.

Dreapta ce trece prin observator paralelă la axa Pământului se numește axa lumii. Axa lumii intersectează sfera cerească în două puncte numite poli cerești: polul nord ceresc și polul sud ceresc. Cercul mare definit ca intersecția dintre planul paralel cu ecuatorul terestru și sfera cerească se numește ecuator ceresc.

Cu excepția cazului unui observator aflat la unul din polii Pământului, există exact un cerc mare ce trece prin polii cerești, prin zenit și prin nadir. Acest cerc este cercul meridian al observatorului. Semicercul delimitat de poli și conținând zenitul este numit meridianul superior, iar semicercul delimitat de polii cerești și conținând nadirul este numit meridianul inferior.

Punctele de intersecție ale cercului meridian cu orizontul se numesc punctul nord și punctul sud. Punctele situate pe cercul orizontului pe direcție perpendiculară pe direcția nord-sud se numesc punctul est și punctul vest.

Planul ce trece prin observator și este paralel cu planul orbitei Pământului taie sfera cerească după un cerc mare numit ecliptică. Ecliptica taie ecuatorul ceresc în două puncte diametral opuse, numite puncte echinoxiale: punctul vernal și punctul autumnal.

Față de un observator terestru, orice stea îndepărtată se deplasează pe un cerc paralel cu ecuatorul ceresc. O rotire completă se petrece în exact o zi siderală. Momentul în care steaua traversează meridianul superior se numește culminația superioară sau trecerea la meridian a stelei. Momentul traversării meridianului inferior se numește culminația inferioară.

Soarele se deplasează, față de sfera cerească, de-a lungul eclipticii, efectuând o tură completă în timp de un an. Echinocțiile sunt definite ca momentele în care Soarele traversează ecuatorul ceresc. Față de un observator terestru, Soarele descrie o traiectorie complicată, semănând cu două elici de sens contrar, lipite cap la cap.